Participam la un tur gratuit în Amsterdam când am auzit această poveste, iar ghidul, un american stabilit în Olanda, era foarte entuziasmat să ne povestească despre acest capitol din istoria țării lui adoptive. Mi s-a părut foarte interesant să aflu despre primele acțiuni și prima bursă de valori și pe mine unul m-a și ajutat să le înțeleg mai bine, așa că m-am gândit să vă povestesc și vouă.
Cu siguranță ați auzit cu toții de acțiuni, poate unii dintre voi dețineți sau ați deținut acțiuni într-o companie sau poate într-un fond mutual care investește și în acțiuni, dar nu știu câți știu de unde a apărut această idee.
Deși primele “acțiuni” se pare că au existat în Roma antică, acestea nu aveau o piață secundară, adică nu puteau fi revândute, iar companiile care le emiteau nu supraviețuiau cât să poată fi valorificate. Astfel, primele acțiuni așa cum le știm astăzi au apărut abia la începutul secolului 17.
Să călătorim înapoi în acele timpuri.
După căderea Imperiului Bizantin și expansiunea Imperiului Otoman, Drumul Mătăsii ajunsese să fie blocat și taxat puternic de otomani, astfel încât țările din vestul Europei au fost nevoite să găsească rute alternative către zonele bogate din sudul și estul continentului asiatic ca să continue comerțul cu produsele valoroase din acele regiuni. Și au reușit să găsească aceste rute – pe mare.
Suntem în Olanda, anul 1602. La mai bine de 100 de ani de când Vasco da Gama a navigat până în India și înapoi, iar Cristofor Columb a descoperit America, comerțul maritim este pe cale să explodeze, în special cel cu condimentele aduse din lumile Asiei de Sud-Est. Călcând pe urmele portughezilor și ale spaniolilor, numeroase vase olandeze plecau în expediții pe mare care durau și 8 luni (doar dus!), sperând să se întoarcă înapoi pline cu valoroasele condimente. Piperul era căutat în mod deosebit și este probabil un motiv pentru care este și mult mai răspândit în mâncărurile europene decât scorțișoara, cardamomul, turmericul sau ghimbirul. Multe corăbii plecau, dar multe dintre ele nu se mai întorceau. Numeroasele pericole întâmpinate pe lungul drum făceau din comerțul maritim una din cele mai periculoase meserii, însă profiturile – care puteau să depășească 400% – o făceau și una din cele mai bănoase.
La început expedițiile erau plătite de casele regale, apoi marinarii experimentați căutau de muncă cu investitori privați. Oamenii bogați își puteau permite să dețină 1-2 vase, iar din profiturile din expediții puteau construi noi vase. Însă scufundarea chiar și a unui vas putea însemna ruina și falimentul. Pentru a controla aceste riscuri într-un mod economic, guvernul olandez s-a inspirat din modelul englez și a fondat Compania Olandeză a Indiilor de Est (prescurtată VOC de la denumirea olandeză). Compania, sponsorizată de guvern și ajutată cu primirea monopolului pe comerțul cu Asia, a crescut până a devenit cea mai mare și mai bogată companie privată care a existat până atunci în lume. În 1669 deținea 150 vase de comerț, 40 nave de război, 50.000 angajați, o armată privată de 10.000 soldați și plătea un dividend de 40% din investiția inițială.
Însă adevărata revoluție a fost faptul că VOC a fost prima companie în care un investitor putea cumpăra acțiuni, o parte din respectiva companie, putea participa la profit, iar în orice moment putea să și vândă respectivele acțiuni pentru a-și recupera banii, dacă dorea. Toate aceste operațiuni se făceau prin nou-înființată Bursa de Valori din Amsterdam. Vasele erau construite de companie, angajând cei mai buni constructori disponibili, erau conduse de cei mai buni căpitani și cei mai buni navigatori, iar partea cea mai bună: dacă se scufunda un vas, pierderea se împărțea tuturor acționarilor, dar fără să aducă ruina vreunuia dintre investitori, deoarece câștigau mult mai mult din celelalte vase care se întorceau.
Astfel, Johan van Oldenbarnevelt, cel care a conceput VOC, a realizat că statistic comerțul este foarte profitabil, iar matematic toată lumea putea câștiga. Trebuia doar inventat vehiculul investițional prin care oamenii puteau să participe în companie. Așa cum am spus mai sus, conceptul de acțiune exista deja, dar niciodată până atunci nu fusese pus în aplicare atât de bine. Acțiunile reprezentau un contract între companie și investitorii individuali prin care aceștia din urmă se obligau să vină cu o sumă inițială și în acelați timp să participe la pierdere, iar compania se obliga să le returneze acestora partea lor din profit. Acțiunile erau tranzacționate printr-o entitate separată, iar toată întreprinderea era susținută de guvern pentru a da încredere și legitimitate contractelor. Acest mod de organizare și, desigur, deciziile directorilor companiei au dus la creșterea acesteia până la un nivel inimaginabil la momentul respectiv.
Fac o paranteză pentru a vă da și un exemplu de “decizie managerială” de atunci. În 1603, după câteva ore de luptă, VOC a reușit să pună stăpânire pe o navă portugheză de 1500 tone, plină. Vânzările din această pradă au fost atât de mari încât VOC a crescut capitalul social al companiei cu 50%. Să zicem că în vremurile acelea preluările ostile aveau cu totul alt înțeles decât acum.
Și cam cât de profitabilă a fost această companie? În istoria de 200 ani a companiei, aceasta a returnat un dividend mediu de 18% pe an. Asta înseamnă că o investiție de 1000 guldeni (moneda de atunci în Olanda) în VOC în primul an aducea 36.000 guldeni în dividende. Acesta era profitul plătit. Dar dacă ar fi fost reinvestit acest profit? În 200 ani, investitorul (sau mai degrabă stră-stră-stră-strănepoții acestuia) ar fi avut peste 237 de mii de trilioane (sau 237 milioane de miliarde) de guldeni. Minunea dobânzii compuse! În aceeași perioadă obligațiunile emise de guvernul Olandez aveau o dobândă medie la maturitate de sub 5%.
Așa cum spun mulți din industria financiară, acțiunile pot fi riscante, dar pe termen lung au cel mai mare randament. Nimeni nu-ți poate garanta un dividend sau o creștere de 18% și, desigur, nimeni nu poate să aștepte 200 ani să beneficieze de randamentul unei investiții. Dar norocul nostru este că trăim într-o eră în care avem și foarte multe opțiuni în ceea ce privește companiile în care putem investi, dar și o guvernanță corporativă care face companiile de astăzi să fie totuși mai precaute decât cele de acum 400 de ani. Putem să analizăm și să investim în ce companii credem cu adevărat. Putem deține o părticică din acele companii și să participăm la profitul și creșterile companiilor respective.
Să facem ca olandezii din 1600 și să învățăm să gestionăm riscurile în loc să ne punem toți banii și toate speranțele într-o singură corabie și s-o trimitem într-o lume periculoasă și incertă, sperând că nu se va întâmpla nimic rău cu ea. Ține doar de noi să investim când prețurile sunt mici și să vindem când sunt sus. Trebuie să avem disciplină și să știm despre timing și despre valoarea unei companii. Despre aceste subiecte, însă, vă voi povesti în alte articole.
Vă mulțumesc că ați citit și sper că vi s-a părut interesant!
Filon Anghel, Head of Operations
Avertisment
Acest articol are caracter pur informativ și prezintă opinii personale ale autorului. Articolul nu reprezintă o recomandare de investiții din partea OTP Asset Management România SAI S.A. sau o ofertă fermă de a contracta produsele financiare la care face referire acesta. De asemenea, articolul nu reprezintă o consiliere financiară personalizată cu privire la investiții sau consiliere fiscală/juridică. OTP Asset Management România SAI S.A. nu este responsabilă în privința potențialelor pierderi rezultate în urma tranzacțiilor desfășurate în concordanță cu ideile exprimate în acest articol. Deși informațiile prezentate au fost verificate cu atenție, OTP Asset Management România SAI S.A. nu este responsabilă pentru informațiile prezentate în acest document, acestea putând fi modificate fără nicio notificare prealabilă. Vă atenționăm că valoarea investiției dumneavoastră poate crește sau poate scădea în timp, iar performanțele anterioare nu reprezintă o garanție a realizărilor viitoare. Nu este permisă preluarea informațiilor din acest articol fără precizarea sursei.
